Informații pentru părinți

Care sunt cauzele Enurezisului (EPN)?

Ca afecţiune, Enurezisul este recunoscut ca fiind o problemă doar după vârsta de 5 ani şi atunci când un copil udă regulat patul de trei ori pe săptămână sau mai des. Este bine de ştiut că Enurezisul poate fi ereditar și cercetările au demonstrat, că dacă unul dintre părinţi a fost enuretic când a fost copil, riscul ca şi copiii lui/ei, să fie afectaţi de Enurezis este de aproximativ 40%, acest procent poate fi mai mare în cazul în care ambii părinți au fost afectaţi.

În prezent, credem că Enurezisul, numit şi enurezis primar nocturn, poate fi determinat de una sau mai multe dintre problemele următoare:

• Producția de urină nu scade pe timpul nopţii – organismul uman produce un hormon numit vasopresină, pentru a scădea producția de urină din timpul nopţii. Dacă aţi udat patul, este posibil să nu produceţi suficientă vasopresină pentru a reduce producţia de urină, astfel rinichii produc mai multă urină, mai multă decât vezica urinară poate reţine.
• Capacitatea vezicii urinare/instabilitatea vezicii urinare – vezica urinară este ca un “sac elastic”, care stochează urina produsă de rinichii. Unii din copii care udă patul au o vezică mică, cu o capacitate mai redusă decât valoarea medie a producţiei de urină, astfel încât aceştia ar putea avea nevoie de a urina mai des. La unele persoane vezica urinară se poate contracta pe măsură ce se umple cu urină, înainte de a fi plină, rezultând din nou în udarea patului. Această problemă este cunoscută sub numele de vezică urinară hiperactivă.
• Dificultate în a se trezi – unii copii nu sunt capabili să se trezească atunci când vezica lor este plină şi în acest fel ei vor uda patul. Cu toate acestea, dificultatea de a se trezi nu determină singură apariţia Enurezisului, aceasta este în mod normal însoţită de una dintre celelalte probleme menţionate mai sus.

Există un tratament disponibil?

Da. Un număr destul de mare de copii işi corectează această problemă în momentul în care le este explicată, cu toate acestea, sunt disponibile şi tratamente specifice pentru Enurezisul Primar Nocturn. Este important să se consulte un medic specialist pentru un diagnostic corect şi recomadarea unui tratament adecvat. Tratamentele includ:

• Alarme trezire pentru enuretici – aceste alarme acţionează prin trezirea copilului, atunci când acesta începe să ude patul, în timpul nopții, astfel încât copilul să îşi poată goli vezica la toaletă. Acest lucru va duce la sensibilizarea în cele din urmă a copilul, să răspundă rapid și adecvat la o vezică plină, în timpul somnului. Există două tipuri principale de alarme: “alarme de pat”, care folosesc un senzor montat sub cearceaf, pentru a trezi copilul şi „alarme purtate pe corp”, care utilizează un senzor plasat în chiloţi.
• Educarea vezicii urinare – acesta este un program pe care medicul dumneavoastră îl va recomanda dacă este cazul şi care ajută copilul în a-şi controla vezica urinară.
• Tratamentul medicamentos :

1. Educarea vezicii urinare şi medicamente relaxante ale vezicii urinare – tratamentul pentru scăderea hiperactivităţii vezicii urinare necesită educarea vezicii urinare în combinaţie cu un medicament relaxant al acesteia. (Medicul dumneavoastră vă poate prescrie acest lucru dacă este cazul). Educarea vezicii urinare poate implica aportul crescut de lichide şi mai multe excursii la toaletă. Acest lucru ajută la relaxarea muşchilor din jurul vezicii urinare astfel încât să nu se contracte și să se golească înainte de a fi complet plină.
2. Medicaţia antidiuretică – aceasta include produse terapeutice care, atunci când sunt luate la culcare, acţionează prin scăderea producţiei de urină în timpul nopţii şi reduc riscul de Enurezis. (Medicul dumneavoastră vă poate prescrie aceasta medicaţie dacă el consideră că este cazul).

De ce nici unul dintre copiii prietenilor mei nu udă patul?

Enurezisul Primar Nocturn (EPN) este o problemă mult mai frecventă decât cred mulţi părinți. Cei mai mulţi copii sunt în măsură să rămână uscaţi pe timpul nopţii după ce împlinesc 5 ani. Cu toate acestea, dacă această afecţiune este lăsată netratată, ea poate persista, astfel că la 7 ani şi jumătate, 15 copii din o sută udă uneori patul. Aceasta înseamnă că într-o clasă de 30 de elevi, 4 sau 5 dintre aceştia ar putea fi afectaţi de enurezis. În general, afecţiunea este mult mai frecventă la băieţi decât la fete.

 Gravitatea Enurezisului variază pentru copii cu varsta de 7 ani şi jumătate:

• 12 copii din o sută, udă patul mai puţin de o dată pe săptămână;
• 1 copil din o sută udă patul o dată pe săptămână;
• 3 copii din o sută udă patul de două sau de mai multe ori pe săptămână;

Pot să spun copilului meu că într-o zi se va opri din udarea patului?

Unul din șase copii se opresc din udarea patului în fiecare an, astfel încât sunt şanse ca acesta să se oprescă din udarea patului până în adolescenţă, chiar fără nici un tratament sau ajutor.

Ce pot face pentru a ajuta copilul meu să nu mai ude patul?

• În primul rând, încercaţi întotdeauna să aveţi răbdare şi înţelegere, atunci când acesta nu se poate abţine.
• Încercaţi să fiţi pozitiv și lăudaţi comportamentele pozitive, atunci când acestea apar, cum ar fi folosirea toaletei înainte de a merge la culcare.
• Nu-l pedepsiţi.
• Respectaţi toate programările făcute de către medicul specialist.
• Asigurați-vă că bea suficiente lichide în timpul zilei şi seara.
• Cereţi sfatul unui profesionist din domeniul medical.

Este ceva ce pot face pentru a-l ajuta pe copilul meu să nu mai ude patul atunci când merge să stea la prieteni sau când merge în excursiile/taberele școlare?

Unele medicamente pot ajuta aproape imediat copiii sa aibă nopţi uscate. Medicul dumneavoastră va fi în măsură să vă recomande aceste medicamente, dacă va considera că acest lucru este necesar. Există, de asemenea, o serie de produse pe care le puteți cumpăra pentru a ajuta copilul dumneavoastră să se simtă mai în siguranţă în timp ce este plecat, cum ar fi protectoarele de pat de unică folosință şi pantaloni discreţi care conţin tampoane absorbante.

Ar trebui să-i reduc consumul de lichide copilul meu în timpul zilei, ar a ajuta la problema lui?

Reducerea volumului de lichide pe care le bea în timpul zilei sau seara nu ajută copilul enuretic. De fapt, consumul mai multor lichide în timpul zilei şi un consum normal de lichide seara este recomandat. Încercați să fiţi atent la ceea ce copilul bea, pentru a observa dacă un anume tip de băutură îi produce mai multă urină pe timp de noapte decât celalalte. Astfel, ei pot încerca să nu-l mai bea şi să vadă dacă acest lucru îi ajută.

Este deosebit de important să nu bea prea puţin în timpul zilei şi apoi să se încerce recuperarea fluidelor după şcoală sau seara, deoarece copilului dumneavoastră îi va fi sete. Acest comportament este destul de comun la copii care au probleme cu udarea patului (EPN). La fel de important, aceştia nu ar trebui să bea volume extrem de mari de lichide în timpul zilei şi seara, deoarece acest lucru va înrăutăţii simptomatologia enurezisului.

Sursa: https://www.enurezis-copii.ro/

Informaţii pentru copii

Sunt singurul ?

Enurezisul este mai frecvent decât ai putea crede. Numele medical pentru această afecțiune este Enurezis Primar Nocturn (sau pur şi simplu „EPN”). Aproximativ 16% dintre copiii peste 5 ani, şi 8-10% dintre copiii peste 7 ani suferă de acestă afecţiune.

Care este cauza?

Este important să ne amintim că nu este vina ta dacă ai udat patul.

Există mai multe motive pentru care s-ar putea întâmpla acest lucru:

• Poate se moştenește în familia ta. De exemplu, este posibil ca mama sau tatăl tău să fi udat patul atunci când au fost copii.
• S-ar putea să produci prea multă urină în timpul nopţii.
• Sau poate ai nevoie să mergi mai des la toaletă din cauza vezicii urinare (sacul elastic care aduna urina în el), care vă spune că e plină atunci când aceasta nu este.
• Se poate întâmpla să fi băut prea multe lichide înainte de a merge la culcare.
• Ar putea fi rezultatul unei situaţii stresante cu care te confrunţi în acel moment.
• În final, este posibil ca vezica să nu îi transmită creierului semnale pentru ca acesta să te trezească atunci când este plină şi ai nevoie să mergi la baie, iar tu nu reuşeşti să te trezeşti la timp pentru acest lucru. Ce puteţi face tu, mama și tatăl tau pentru a ajuta?
• Fii curat – încearcă să te speli în mod corespunzător, după udarea patului, astfel încât să fii curat și uscat.
• Fii atent la ceea ce bei – tu nu ar trebui să bei prea multe lichide înainte de a merge la culcare, dar este important să bei suficient pe tot parcursul zilei – iar apa este cea mai bună variantă. Încearcă să acorzi atenţie băuturilor pe care le bei pentru a observa dacă acestea te fac sa produci mai multă urină pe timpul nopţii. Poţi încerca apoi sa nu le mai bei pentru a vedea dacă acest lucru te ajută .
• Nevoia de a merge la toaletă pe timpul nopţii – întotdeauna mergi la toaletă înainte de culcare. Şi dacă crezi că ai putea avea nevoie să mergi la toaletă în timpul nopții, dar nu iți place întunericul, cere-i mamei sau tatălui să pună o lumină de noapte (veghe) în camera ta, sau să îți dea o lanternă, astfel încât să poţi vedea unde te duci. Sau le poți cere să pună o oliţă sub pat.
• Cere ajutor – o mulțime de copii depăşesc problema udării patului atunci când cresc, dar în cazul în care problema va continua pe termen lung este o idee bună de a merge la un medic specialist pentru consult, împreună cu mama şi tatăl tău.

Sursa: https://www.enurezis-copii.ro/

Terapii benefice în cazurile de enurezis nocturn

Tratamente pentru enurezis nocturn
Cel mai important motiv pentru tratarea enurezisului este de a minimiza stânjenirea și anxietatea copilului și frustrarea trăită de părinți. Membrii familiei care au o istorie în ce privește această afecțiune ar trebui încurajați să împărtășească experiența lor și să ofere copilului sprijin moral. Să știe că un alt membru al familiei a avut aceeași problemă și a depășit-o, se poate dovedi a fi o bună metodă terapeutică.
Singurele terapii care s-au dovedit eficiente sunt terapia de alarmă și tratamentul recomandat de un medic specialist. Exercițiile de antrenament pentru vezică nu sunt recomandate. Când se aplică această terapie, copilul este rugat să consume cantități mari de lichid și să mențină urina în vezică, fără a o goli până când nu se mai simte confortabil. O abordare terapeutică care implică (a) învățarea unui copil de a nu răspunde în mod normal la senzația de vezică completă și (b) prescrierea unei terapii care este în mod inerent dureroasă, este evident fără rezultate. Rezultatele studiilor au arătat că această terapie este, fie eronată din punct de vedere metodologic, fie nu prezintă nicio îmbunătățire.
Enurezisul nu este o afecțiune care se tratează chirurgical și, de obicei, tratamentul nu este recomandat copiilor cu vârste mai mici de 6 sau 7 ani.
O atitudine pozitivă și motivația de a rămâne uscat pe timpul nopții sunt componente importante ale tratamentului.
Copiii cu enurezis trebuie să beneficieze de o atitudine părintească grijulie și răbdătoare. Pedeapsa nu trebui să fie luată în calcul sub nicio formă! O abordare pozitivă a medicului este, de asemenea, importantă pentru instaurarea încrederii și îmbunătățirea conformității. Modificarea comportamentală cu o înarmare pozitivă poate îmbunătăți rezultatele tratamentului. Urmărirea consecventă este importantă pentru evaluarea rezultatelor terapeutice.

Copiii trebuie încurajați să bea cantități semnificative de lichide în timpul zilei și să își mențină hidratarea optimă pe întreaga zi. Un copil bine hidratat nu este însetat când se întoarce acasă de la școală și nu este însetat înainte de culcare. Setea ar trebui prevenită astfel încât un copil să nu bea cantități excesive de lichid, seara, înainte de culcare.
Părinții ar trebui să își roage copilul să meargă la baie înainte de culcare.
Deoarece această măsură terapeutică este concepută numai pentru a minimiza cantitatea de lichid din vezică, starea de veghe completă nu este nici necesară, nici de dorit.
Terapia cu alarme oferă posibilitatea unei îmbunătățiri a stării copilului și ar trebui să fie luată în considerare. Alarma trebuie atașată la culcare pe lenjeria de corp sau pe pijamale într-o poziție aleasă pentru a permite detectarea promptă a umezelii.
Cu toate că majoritatea copiilor cu enurezis nocturn nu se trezesc la alarmă, adesea nu urinează. Rezultatele optime apar atunci când copilul este bine motivat. Copiii mai mari au, de obicei, o motivație mai bine dezvoltată. Motivația și implicarea părintească sunt, de asemenea, importante.

Sursa: https://delamamici.ro/